Trama unui oras concentric: se va reveni! (0)


Pentru cine circulă prin zona respectivă, vorbesc despre Podul Constanţa, adică intersecţiile Bdul Mihalache (piaţa Chibrit) cu Calea Griviţei, apoi mai departe Griviţei cu Bdul Bucureştii Noi şi, respectiv, Şos Chitilei, ştie că este o zonă greu încercată, mutilată şi de cei de la Metrou, de Apa Nova şi Canalizare, cu un hău rămas pe o parte plin de ţevi, nişte linii de tramvai deviate de vreo două mandate ale lui Chiliman şi un potenţial de accidente imens. Peste toate stă aglomeraţia din momentele de vârf, firească pentru o deversare a două mari bulevarde în alte două mari bulevarde, plus tramvai, printr-un ineluş de numai două benzi, cel de sub linia de tren. Un coşmar, ce mai! Am descoperit că cineva de prin primărie încearcă să facă ceva, un proiect pentru supralărgirea pasajului de sub pod, cu bretele pentru virajul spre şi dinspre Şos Chitila. Arată interesant dacă e să ne luăm după schiţe. Ar fi minunat pentru toată lumea să fie făcut. Nu însă şi pentru comisia de urbanism din PMB. Întâmplător am găsit pe http://www.oar-bucuresti.ro/ procesul-verbal al unei şedinţe CTUAT în care se cerea PUZ pentru proiectul de mai sus. Nu era prima cerere, din ce reiese. Dar domnii din comisie erau plictisiţi sau Dumnezeu-ştie cum, astfel că au expediat proiectul pentru altădată, invocând printre altele autostrada suspendată. Textul face toţi banii, iar nesimţirea lor tot dispreţul nostru!


"Sedinta CTUAT a Primariei Municipiului Bucuresti din 26 August 2009. Comisia a fost alcatuita din Sorin Gabrea (presedinte), Casandra Rosu, Doina Bubulete, Bogdan Bogoescu, Dan Marin, Dorin Stefan, Dan Serban, Vlad Cavarnali. Din partea serviciilor tehnice de specialitate ale Primariei au participat Elena Boghina (Circulatie) si Andrei Zaharescu (Retele). A fost prezent la discutii Gheorghe Patrascu, arhitect-sef al Capitalei. S-au analizat urmatoarele documentatii:

PUZ Supralargire Calea Grivitei intre Piata Chibrit si intersectia Sos. Chitilei cu Bdul . Bucurestii Noi; largire Pod CF Bucuresti – Constanta / proiectant SC Metroul SA (consultare, revenire)


Lucrurile pentru care s-a revenit in Comisie sunt legate de studiul relatiei arterei cu Sos. Chitila si de armonizarea traseului cu inelul de circulatie prevazut de PUG. Gheorghe Patrascu se intereseaza daca pe viitor solutia propusa acum va putea fi imbunatatita – se raspunde afirmativ; la constatarea inadvertentei temei se sugereaza nevoia existentei unui motiv, a unei teme care sa ordoneze propunerea functie de o anume pre-determinare. Tema centrala a studiului este, insa, subtraversarea caii ferate. Sorin Gabrea recapituleaza datele legate de istoria anterioara a temei si de momentul actual: „Cel care a lansat tema se obliga sa introduca in documentatie toate prevederile existente, ca si documentatiile care fac atingere acestui studiu, PUG si PUZ. Principala problema pe care o intrevad este gasirea unei solutii serioase care sa imbunatateasca circulatia si care sa propuna o solutie de ansamblu. Cred ca in momentul de fata ar trebui sa amendam tema si sa reluam studiul, cu alte premise si pentru o alta dezvoltare. Intrebarea de baza pe care o adresam propunerii este – folosim in continuare trama unui oras concentric sau glisam inelul central spre Lacul Morii? - conditii in care nodul de la Podul Constanta devine foarte important. Ca atare, propun sa amendam caietul de sarcini si sa reluam studiul plecand de la aceste nevoi.
Prezentatorul propunerii adauga, insa, datelor necunoscute pe acelea ale autostrazii suspendate, ca si nevoia de a etapiza proiectul. Cu alte cuvinte, se va incerca adaptarea proiectului la noile realitati urbanistice. Rezolutie (Sorin Gabrea): Se va reveni." Etichete: , ,

Cum să scoţi un dop din sticlă (0)

Nu cred că mai există persoane cărora să le folosească acest truc, dar măcar pentru ingeniozitate merită atenţie. Şi nici nu cred că este foarte nou filmuleţul, dar rămâne la fel de drăguţ. Vorba ceea: important e când îl vezi tu, nu altul...

Etichete: , ,

The Hurt Locker – cum să faci o dramă de Oscar în 5 paşi (0)

Nenumărate comentarii pe marginea Premiilor Oscar şi a competiţiei dintre soţul James Cameron şi soţia Katherine Bigelow. A câştigat doamna, aşa era şi frumos, domnul s-a mulţumit cu banii, şi până la urmă sunt mai importanţi, mai ales că faimă avea deja de la ultimul Oscar câştigat.


Şi totuşi, în asemenea condiţii, ce ar mai fi de spus? Printre alţi bloggeri cu reputaţie, Vlad Petreanu, pe celebrul Amar de Zi, admiră argumentat creaţia The Hurt Locker, susţinând în subsidiarul comentariilor sale că acest film este mai bun decât Avatar, deci merita să câştige marele premiu. Demonstraţie evident şchioapă, având în vedere că bătălia nu se dădea numai între cele două. Dar dincolo de antiteza atât de dragă nouă în care sunt postate cele două opere, calităţile artistice pe care Vlad, şi nu numai el, le atribuie filmului The Hurt Locker sunt atât de uşor de demontat încât o pot face chiar şi eu. Reprezentativ pentru argumentaţia lui Vlad Petreanu este textul “Moartea liderului de echipă, încetinită prin filmarea slo-mo a detaliilor străzii cutremurate de explozie, o secvenţă de manual.” Ei bine, atenţie! Este exact păcatul major pe care îl comite Katherine pe tot parcursul filmului. Toate tensiunile, toate aceste trucuri regizorale la care apelează sunt extrem de nefireşti şi nu reuşesc să iasă nicicum din “manual”. Sunt clişee învăţate şi puse în practică robotizat, aşa cum îi stă bine unei femei conştiincioase care respectă regulile şi lecţiile învăţate. Pare mai degrabă rezultatul unui software mai eficient decât cel folosit de Cameron pentru personajele sale, un program care admite comenzi precise: “pune şi o tensiune mică, adaugă un slow-motion, suprapune un detaliu cu sânge şi buze crăpate/ENTER”. Altfel spus, dacă există reţete pentru telenovele, pentru filme de acţiune, de ce n-ar exista şi pentru filme “de artă”, independente?

Compensează în schimb imaginea excelentă, montajul şi sunetul, dar mai ales actorii, inclusiv sau mai ales necunoscutul Jeremy Renner. Iar peste toţi se regăseşte scenaristul Mark Boal, creatorul genistului James şi autorul acestei tensionate poveşti pe care doamna Bigelow a făcut-o puţin mai plictisitoare decât ar fi fost necesar. Din punctul meu de vedere, 4-3-2 al nostru a fost cu mult peste The Hurt Locker din multe puncte de vedere, dar mai ales al calităţilor enumerate de Vlad Petreanu.

Cât despre Avatar, singurul motiv pentru care ar fi fost justificat să câştige premiul pentru cel mai bun film este rolul major pe care îl va avea în evoluţia filmului, deşi am găsit, pe alocuri, ceva mai multă dramă şi tensiune în pădurile de pe Pandora decât în deşertul irakian. Etichete: ,